| 1.
|
CHIRC'I, chircesc, vb. IV. Refl. 1. A se strânge grămadă, a se face mic. 2. A nu se dezvolta bine; a se pipernici. - Et. nec.
Sursă
: DEX'98
(8549)
- valeriu |
| |
| 2.
|
CHIRC'I vb. 1. a se contracta, a se ghemui, a se închirci, a se strânge, a se zgârci, (pop.) a se ciuciuli, a se stârci, (reg.) a se tâmbusi, (Olt., Ban. si Transilv.) a se zguli. (S-a ~ de durere.) 2. v. pi-pernici.
Sursă
: Sinonime
(176944)
- siveco |
| |
| 3.
|
chirc'i vb., ind. prez. 1 sg. si 3 pl. chirc'esc, imperf. 3 sg. chirce'a; conj. prez. 3 sg. si pl. chirce'ască
Sursă
: DOR
(231974)
- siveco |
| |
| 4.
|
A SE CHIRC//'I mă ~'esc intranz. 1) A-si micsora statura, ghemuindu-se; a se face ghem; a se ghemui. 2) (despre fiinţe, plante) A se opri din dezvoltare, rămânând sau devenind mic; a degenera din punct de vedere biologic (din cauza unor condiţii neprielnice); a se pipernici; a se prizări. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
Sursă
: NODEX
(327678)
- siveco |
| |
| 5.
|
A CHIRC//'I ~'esc tranz. A face să se chircească. [Sil. chir-ci] /Orig. nec.
Sursă
: NODEX
(327677)
- siveco |
| |
|
|